Pragu’ de Sus si trecerea crizei

E neplacut sa constati cum de la o exagerata mediatizare, trecand printr-o amplificare psihologica de la om la om, intreaga societate, cu toate ramurile ei, ajunge sa intre efectiv in asa zisa criza. Nu-mi place deloc cuvantul, dar se impune a-l folosi pentru ca a devenit un brand al prezentului. Trebuie sa mai intelegem, ca de acum incolo, orice subiect iesit din trambita presei sufera de aceasta amplificare labartata! Cuvinte ca “mega-scandal”, “soc” sau asocieri extreme precum “profesoara porno” sau “eleva porno” le intalnim zilnic in ziare! Sunt multe de vorbit pe aceasta tema si nu vreau sa deviez de la subiect. De retinut doar ca una-i realitatea si cu totul altceva ni se serveste prin canalele media, ambaland totul cat mai violent cu putinta! Ei trebuie sa vanda cat mai mult, sa doboare “ratinguri”, sa mareasca tirajele! Cum? Tinand oamenii cu gura cascata, iscand scandal si polemici. Depinde de noi daca putem discerne dincolo de ambalaj, sau daca ramanem prizonierii “socurilor” zilnice.
Si acum sa revenim la Pragu’ de Sus. Anul 2009 a fost unul ciudat si dificil, pentru ca n-au mai functionat strategiile aplicate in 2008. Pot spune, cum o fac atatia altii, ca 2008 a fost mai bun decat 2009! Noi suntem o trupa serioasa, dar nu intram in categoria “mainstream”. Aici intra capetele de afis, adica cei care beneficiaza de mediatizare nationala si care aduc oameni in fata scenei. Atentie! Daca o trupa e considerata ca facand parte din “mainstream”, nu inseamna ca are o valoare muzicala sau culturala! Aici e vorba doar de piata. Esti promovat, atragi oameni, aduci bani, punct! Esti un produs eficient. E foarte adevarat ca sunt si artisti valorosi in aceasta categorie, dar sa ne intoarcem la noi in prag. Noi ne gasim pe undeva prin second-stream, daca imi e permisa formularea. Adica putem completa un afis sau putem deschide un concert. Neavand o promovare sustinuta, nu avem parte de acel potential public la nivel national. Am reusit o afirmare locala, in zona Timisoarei, dupa 5 ani de concerte. Adica am tot cantat pe ici pe colo, pana cand ne-am castigat un public dispus sa dea 10 lei ca sa ne vada. Am avut noroc si cu aparitiile saptamanale de la Porto Arte (Vaporul). Legea e simpla: daca nu te canta altii la radio sau la TV si daca nu existi in magazinele de specialitate, trebuie sa te canti singur. Emotia concertului are un impact mult mai mare decat audierea unui CD, dar aria de raspandire se restrange la cei prezenti in sala.
Regula numarul 2, dupa aparitia live, e sa canti si ceva ce stie omul! Adica pe langa piesele tale, sa gasesti piese cunoscute cam din aceeasi categorie. Astfel atragi public de gen care te descopera si pe tine. Cantand cele mai bune piese ale genului, iti imbogatesti si stilul de interpretare sau de creatie! Multe trupe la inceput de drum se incapataneaza sa ignore aceste principii, fiindu-le imposibil sa razbata alfel.
Erau cateva festivaluri sau proiecte publice la care am participat in 2008. In 2009, cu o saptamana inainte nu se cunosteau participantii! Organizatorii spuneau ca nu sunt bani sau evitau sa raspunda la telefon. Cuvantul “criza” rasuna peste tot! Asa am patit cu “Garana Folk”, cu “Folk You” sau cu “Timisoara - Mica Viena”. Am inceput si la Deva, in Ceapa Rosie vreme de cateva luni, dar au renuntat pe acelasi motiv, lipsa banilor. La Porto Arte, unii refuzau sa plateasca cativa lei pentru concert, iar patronul a preferat sa ne plateasca el si sa renunte la taxa de intrare. Nici pentru promovare n-au mai fost bani. Am cantat o vara intreaga cu terasa plina, dar dupa reguli adaptate vremurilor. Asa incat iata-ne la inceputul toamnei in fata unei noi provocari marcate de criza.
Marile achizitii in privinta sistemului de sonorizare le-am facut in 2008. Tot atunci am pus deoparte si banii din care s-a realizat ultimul album. Trebuie stiut ca pentru a mentine o trupa activa e nevoie de o permanenta sustinere financiara. De aceea consider de bun simt sa dai 5 sau 10 lei cand mergi la un concert. Indiferent de cine aduci pe scena, trebuie sa platesi afise, promovare, sonorizare si, daca mai ramane ceva, artistii !
Am reusit ca in 2009 sa finalizam albumul “Ultimul poet” si sa filmam un videoclip alaturi de Mircea Baniciu. Ramane de vazut cum le vom scoate la lumina, dar cu siguranta, macar in Timisoara, va fi un concert de lansare, cel mai probabil la Porto Arte.
Tot la Porto Arte vom continua serile de folk din fiecare sambata, cu mici sau mari exceptii. Una dintre marile exceptii va fi Nicu Alifantis, in luna octombrie.
Cat despre criza, hai sa ne vedem fiecare de treaba, ca rau nu poate fi! Inchei cum o fac si la multe din concertele mele:
Poate nu-i exact decorul, poate imparatia-i trista insa plina de umor
Hai sa tragem zdrang zavorul, CRIZA asta nu exista, noapte buna tuturor
Doamnelor si domnilor!