Copii eram...

Copii eram…
(muzica: Bârcean Călin, versuri: Heine, trad. Şt. O. Iosif)

Copii eram p-atunci, copilă,
Copii drăguţi, copii vioi;
Ne cocoţam printre coteţe,
Dormeam în paie amândoi…

Iar oamenii veneau afară
Când noi cucurigam drăcoşi,
Şi ei credeau de bună samă
Că este cântec de cocoşi…

Ba stam adesea la taifasuri,
Ca doi bătrâni din vremi uitate,
Ne tânguiam că-n vremea noastră
Erau aşa frumoase toate;

Că dragostea, credinţa, cinstea,
Pe zi ce merge, tot dispar,
Şi cât de scumpă e cafeaua,
Şi banul cât e azi de rar!...

S-a dus copilăria noastră,
Şi toate-s de vârtej furate
Şi bani, şi vremuri, şi credinţă
Şi cinste, şi iubire, – toate!...