Din alb, într-un blocaj în verde!

Pe 14 ale lunii decembrie 2012, ne-am lansat noul videoclip BLOCAJ ÎN VERDE la Timișoara, într-un Vapor plin de oameni și înconjurat de alb. Mai rar atâta zăpadă în Timișoara, încât să nu poți ieși din parcare! Dar să intrăm direct pe scenă. Am avut un sunet foarte bun datorită lui Uțu Pascu, același profesionist în studioul căruia am și înregistrat albumul 3. Realizatorul de radio Bogdan Puriș a deschis seara cu vorbe alese și precizări utile. După vizionarea videoclipului, a continuat prezentarea Mimo Obradov, om de muzică și de televiziune. Amintiri despre trecutul trupei, impresii legate de viitorul album, aplauze și urcă pe scenă, alături de mine: Fabricio Martín Alva Delgado - tobe, Andrei Comșa - bas, Paul Șufaru - chitară, Costel Răsuceanu - voci. Dincolo de încărcătura specifică începutului, ne-am simțit foarte bine, am reușit să transmitem, iar publicul a reacționat sensibil, cu bucurie și trăiri de moment. Un concert elegant, de suflet, care ne-a apropiat și mai mult de oameni! Primul invitat a fost Șefi Gartner la trompetă, cu intervențiile lui inedite la "M-am săturat". Alături de Bujor Hariga la chitară am încheiat repriza 1, pe noua noastră baladă "Cântec de viață". Nu vreau să vorbesc foarte mult despre concertul în sine, doar spun că împreună cu cei prezenți am trăit tare frumos câteva ceasuri într-o noapte înghețată de decembrie! Paul Șufaru, noul nostru chitarist, a cântat vocal două piese, condimentând spectacolul. Bujor Hariga a revenit pe scenă la "Nu uita de lumină" și "Fără liniște". Sensibil, atent la intrări, cu multă muzică în traistă, Hari a adus plusul necesar pe final! I-am făcut semn să rămână alături de noi la "Nimeni, nimeni" și "Blocaj în verde". Aplauze și bis cu "EL-Zorab" și "Nu e timp". În culise, chiar mi-a mărturisit cineva că a rămas plăcut surprins de bisuri. Se cuvine și o precizare statistică: a fost primul concert în care ne-am permis să păstrăm două compoziții Pragu de Sus pentru bis! Așa deci, o seară specială care ne-a întărit încrederea în forțele proprii. Unii s-au arătat sceptici înainte de concert, spunând că trăim vremuri grele, iar lumea nu mai iese la evenimente ca altădată. Dar cu toată zăpada de afară, cu vechile apăsări ale crizei, îndrăzneala noatră ne-a fost răsplătită! Prezența atâtor oameni în sală ne-a onorat și le mulțumim pentru aceeași încredere pe care o au și ei în noi! Mulțumiri apropiaților trupei implicați în eveniment: Bujor Hariga - chitară și bună dispoziție, Horea Crișovan - chitări de studio, Gartner Ștefan - trompetă, Uțu Pascu - sunet și postprocesare, Adrian D. Faustin - video, Tamássy Zsolt Jenő - foto, Mimo Obradov - prezentare și promovare TV, Bogdan Puriș - prezentare și promovare radio, Marius Ștefan - organizare și protocol, Sandra Horea - blocaje și priviri. Povestea lansării a continuat a doua seară la Reșița, în noul club Parallel Jam. Cu echipa Pragu de Sus puțin schimbată (Bebe Borozan - tobe, Costel Răsuceanu - bas, Paul Șufaru - chitară, Călin Bârcean - voce, chitară, claviaturi), am fost la fel de bine primiți! Lume faină, lume nouă, aceeași căldură între noi și ei! Cu mulțumiri prietenilor care au pus umărul: Adelina Iakab - organizare și găzduire, Cristi Iakab - sunet, Nelu Dobre - foto, Ianos Alexandru Dorian - Radio Reșița, Szücsik Cristi Sorin - promoter de ocazie. Și atenție mare la Pragu de Sus! Blocajul în alb trece, Blocajul în verde rămâne! Al vostru la fel de blocat, Călin Bârcean.

Timide încercări printre zăpezi

Am avut primele două concerte de lansare a noului nostru videoclip. Pe 7.12.2012 la Deva și pe 8.12.2012 la Alba Iulia. Lume puțină, poate și pentru că ne-am suprapus cu concerte electorale și ninsori abundente. Promovarea a fost bună, iar de anunțat s-au anunțat mulți participanți! Doar că viața bate filmul! La Alba nu am mai cântat până acum nu știu ce să zic, dar m-a surpins Deva! E adevărat că cei prezenți la Colins Bistro Deva au fost mai mult decât grozavi! Le mulțumesc pentru asta, cum de altfel mi-au mulțumit și eu mie! Referitor la Facebook, rugămintea mea este sa nu mai dați PARTICIP la un eveniment daca nu veniți! Ba s-au mai rezervat și mese care au rămas goale! Spectacolul și invitațiile sunt făcute la modul cel mai serios, de aceea ne așteptăm ca și reacțiile voastre să fie pe măsură. Aud multe voci care spun că în Deva nu se întâmplă nimic deosebit! E adevărat, nu se prea întâmplă. Și asta pentru simplu fapt că nu există un răspuns din partea publicului. Mai exact, preferăm aceleași cârciumi și același anturaj, nereușind să ne depășim condiția de orășel provincial. Am constatat asta și săptămâna trecută, când la concertul cu MIRCEA BANICIU din Deva Mall, deși intrarea era LIBERĂ, nu s-au ocupat toate locurile! Și-atunci, dragilor, nu putem pretinde a ni se întâmpla altceva decât ceea ce putem noi inspira, în toată splendoarea noastră folclorică!

Țeparii Summer Fest Reșița 2012

E prima dată când iau o țeapă muzicală. Tocmai pentru a știi pe viitor cum și de cine să ne ferim, luați aminte la Călin Pățitu! Mă sună din Timișoara Zorin Negru, un personaj deghizat în motociclist, impresar și inspector al Uniunii Compozitorilor. Stabilim onorariul pentru un concert la Summer Fest Reșița 2012. Vroia doar vineri seara, așa încât am renunțat la o altă solicitare pentru aceeași dată. Îmi spune că mă salută Ovidiu Balint (din Arad), colegul lui de organizare. Deja mi s-a aprins beculețul de avertizare, deoarece domnul Balint nu-mi plătise o parte din bani, după un concert avut în Clubul Zaraza din Arad alături de Mircea Vintilă. Știți voi, genul ăla cu “te sun mâine”, “sigur rezolvăm”, “lasă-mi un cont bancar”, “ne auzim săptămâna viitoare”, telefon închis. M-am întrebat cum de s-au găsit ăștia doi să facă festival în Reșița, dar am mers pe ideea că cineva din localitate i-a angajat în proiect. S-au vehiculat nume mari ca Spitalul de Urgență, Tavi Colen, Mircea Vintilă, ce mai, treabă serioasă! Încă aveam dubii, dar am zis că aștept să văd afișul ca o garanție a organizării evenimentului. Caut pe net și într-adevăr găsesc un afiș unde apărem toți, cu mici variații. Postez anunțul pe Facebook, invitând oamenii la marele festival al verii. Apar primele reacții. Cineva îmi scrie că n-a auzit în Reșița de așa ceva, dar bine că a aflat de la mine. Deci promovare ioc! Îi scuz și eu pe organizatori, ca tot omul de bun simț. Sunt la prima ediție, haideți să-i înțelegem! Mă sună Zorin cu o seară înainte, stabilim programul și mă asigură că totul e în regulă. Ajungem la fața locului (alături de mine a fost și fratele meu, la percuție). Scenă, lumini, parc de distracții, probe de sunet, tot tacâmul. Zorin se ocupa de cazarea lui Dan Helciug, iar Ovidiu Balint amesteca de zor într-un ceaun cu gulaș. Înțelegem că domnul Balint, pe lângă prima calitate de organizator, conducea și un stand cu bere și diferite preparate culinare. Foarte bine, îmi zic, omul e polivalent! Să n-o mai lungim, au cântat două trupe de cover din Arad, după care am urcat noi pe scenă. S-a adunat ceva lume, iar recitalul a decurs bine. La finalul programului, anunț frumos capul de afiș al serii, Spitalul de Urgență. De menționat că marele festival nu avea un prezentator. Apare tulburat personajul Zorin Negru, care îmi spune să mai cântăm o jumătate de oră. Îmi schimb o coardă la chitară și revin la microfon. Cine știe, poate băieții nu sunt pregătiți. Ajung la finalul cu numărul doi și iarăși anunț trupa lui Dan Helciug. În timp ce noi făceam poze cu cei din public, pe scenă urcă Zorin Negru. “După cum știți, ar trebui să cânte Spitalul de Urgență.” Urale, aplauze… “Stați, stați, nu vă grăbiți! Din cauza unor probleme tehnice, concertul se reprogramează pentru mâine seară”. Urmează un oftat general, după care lumea se împrăștie vociferând. Cu tehnica nu te pui! Aflu de la Zorin că Spitalul de Urgență nu urcă pe scenă până nu își primesc onorariul. Deci e probleme, Gogule! Începe un ping-pong în care Zorin mă trimite la Balint și invers. Zorin dispare, Balint dă din umeri, iar eu rămân până a doua zi în speranța că îmi voi primi banii. A doua zi, ia-l pe Zorin de unde nu-i! Îl aștept pe Balint la ceaune. Ajuns acolo, se cam încurcă în minciuni și zice că banii sunt la Zorin. Până să plec, asist la o scenă între Ovidiu Balint și un distribuitor local. Omul își vroia banii pe bere iar Balint încerca sa-l amâne până luni. Se ajunge la scandal. Apare al treilea organizator, Dan Dumitrescu din Arad, care deținea sonorizarea la eveniment. Ne schimbăm numerele de telefon și mă asigură că luni îmi voi primi onorariul. Plec resemnat. Îl informez și pe Mircea Vintilă despre marea păcăleală. Tocmai plecase cu noaptea în cap din Moldova și renunțase la două spectacole pentru Summer Fest Reșița. Se întreba și el dacă nu se găsește cineva care să-i pună la punct pe acești mafioți! Îi trimit vorbă și lui Laza Cnejevici, care era cap de afiș duminică, la muzica populară. Nelu Pitic, care venise cu trupa The Weird din Arad, mi-a spus ulterior că nici ei nu au primit vreun ban, iar Ovidiu Balint le-a vândut altă poveste, cum că a fost înșelat de un fost boxer din Reșița (al patrulea organizator intrat în joc!) și a pierdut nici mai mult nici mai puțin de 3.000 de euro! Concluzia e tristă: nici un cap de afiș nu a apărut pe scenă, iar cei care au cântat nu au fost plătiți. În cursul zilei de luni, domnul Dan Dumitrescu nu răspunde la telefon. Aflu despre el că e un adevărat profesionist și că a dat țepe mari în lumea muzicii arădene. Surpinzător, răspunde Zorin Negru, o fostă mare speranță a rockului românesc, biker, impresar Phoenix, Compact și ce mai doriți dumneavoastră, inspector al Uniunii Compozitorilor, manager de evenimente! Mă înjură ca un adevărat rocker, iar apoi trece la amenințări. Așa-mi trebuie dacă cer bani celui care m-a angajat, care m-a făcut să conduc sute de kilometri și care m-a rugat să cânt o jumătate de oră în plus! Îmi spune că în calitatea lui de inspector, o să-i închidă barul lui Ovidiu Balint, iar mie o să-mi ia dreptul de a mai cânta vreodată! Așa că, dacă vreau să mai cânt, ciocu mic și hai pa! Răspund că prefer banii, iar cu cântatul mai vedem noi. Revine la înjurături și închide. Am făcut această relatare tocmai pentru că îmi doresc să avem o industrie muzicală sănătoasă, evenimente de calitate și artiști plătiți pentru prestația lor. Pe afișul de la Reșița apar ca parteneri Informația de Severin, Radio Reșița, Hotel Boreal și domnul primar Mihai Stepănescu. E limpede că nu poți porni o așa manifestare fără sprijinul autorităților locale. Nu știu exact câți bani a primit acest trio formidabil pentru Summer Fest, dar șmecheria ar merita investigată. Până la urmă, e o mare păcăleală, în care s-au folosit resurse și bani publici, plus renumele unor artiști rămași cu buza umflată. Fabulând puțin, să spunem că ne-am întâlni trei băieți, de meserie “țepari”. Tu ai scena și sunet, eu mai cunosc artiști și am autoritatea unui inspector al Uniunii Compozitorilor, iar tu te pricepi la ceaun, mai cunoști oameni cu mici și bere. Păi ia s-o punem de-un festival! Nu la noi în oraș, că ne știe lumea. Hai să jucăm în deplasare, la Reșița. Facem un buget, cu muzică și tot felul de atracții, iar pe urmă căutăm fraierii locali, să ne dea ceva bănuți. Nu băgăm bani în promovare, că nu ne interesează dacă vine lumea. Ne certăm între noi, dăm vina unul pe altul și pozăm în victime. Evenimentul se ține oricum cu trupele mici. Dacă pica și cineva mai cunoscut în plasă, bine, dacă nu, nu-i bai. Încercăm să păcălim și distribuitorii locali de bere sau carne. Luăm produse de la ei și pe urmă, de unde să-i plătim dacă și noi am fost țepuiți? Dispărem de la locul faptei și ne reîntâlnim, în liniște, peste câteva zile, să împărțim prada. Bineînțeles, orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Al vostru proaspăt țepuit, Călin Bârcean.

Pragu' celor 7 ani

Pragu’ de Sus a trecut de 7 ani. E o perioadă destul de lungă, în care ne-am păstrat identitatea pe scena locală din Timişoara. Poate s-ar fi cuvenit ca după atâţia ani, să avem acoperire naţională, numai că discutăm de o industrie în care, mai mult decât orice, contează banii şi publicitatea. Cu toate acestea, Pragu’ de Sus are semnal şi în alte zone ale ţării. Nu vreau să mă pierd în statistici şi date tehnice. Avem două albume de compoziţie şi lucrăm la al treilea. Avem un public frumos în Timişoara iar cântecele noastre sunt bine primite de cei care le aud pentru prima dată. La Festivalul Castanilor din Ploiesti am simţit acest lucru, oamenii cantand spontan alături de noi.
Acum urmează confirmarea bunei creşteri, urmează o etapă în care Pragu’ de Sus trebuie să se şlefuiască şi să-şi găsească esenţele.

Am avut un concert aniversar in Life ! Pub, la Timişoara, pe 29 octombrie 2010. Locul s-a inaugurat odată cu acest eveniment, de aceea nu am putut pregati totul aşa cum se cuvine. În ziua concertului încă se lucra la amenajare, iar sistemul de sunet a fost unul improvizat. Le cer iertare celor care m-au rugat să le rezerv locuri şi s-au trezit în picioare! Eu am transmis mai departe fiecare rezervare, numai că a fost dificil să se ţină o evidenţă. Asta şi pentru că a venit foarte multă lume (aproximativ 300 de persoane), clubul fiind plin până la refuz. Sunt dator să le cer scuze şi spectatorilor care au stat în jumătatea din spate a sălii. Mulţi mi-au spus că nu se auzea foarte bine, dar mai mult de atât nu am putut face în timpul scurt pe care l-am avut la dispoziţie. Am făcut aceste precizări pentru a se înţelege că ne pasă şi pentru a vă asigura că atât noi, Pragu’ de Sus, cât şi colegii din Life ! Pub, vom încerca să evităm pe viitor astfel de probleme.
S-a cântat din suflet, direct, fiecare încercând să construiască în jurul ideii generale a spectacolului. Am început cu 4 piese interpretate acustic. Apoi a intrat Arpi Kajtar, care pe 26 octombrie împlinise 60 de ani. Ne-a „îngropat” cu volumul mare al chitării pe scenă, subliniind astfel că talentul nu e influenţat de trecera anilor. Ne-am ţinut pe picioare şi am cântat cu el „Buchet de Reverii” şi „De ce”. A urmat virtuosul chitarist Cristi Iakab din Reşiţa. Suflet mare, cu o voce pe măsură, a cântat cu noi, apoi singur „I Belong To You”, după care l-a chemat pe Arpi la un ”jam” de blues clasic. Cei de la Rockabil (proiect din care fac parte 2 membrii Pragu’ de Sus: Andrei Comşa – bas şi Marian Draghia – chitară solo) au mai antrenat atmosfera, prin piesa „Rockin' All Over The World”. Ducu Bertzi a ieşit afară pentru a vorbi în direct la emisiunea “Omul cu chitara” (Radio România Actualităţi). Am amânat recitalul lui Ducu, intrând eu singur cu un cântec nou intitulat “Nu uita de lumină” pe care nu-l mai auziseră nici măcar colegii de trupă. De fapt, l-am început singur, pentru că mi s-au alăturat Cristi, Marian şi Bebe. Aşa au simţit, mi-au spus, iar pe mine m-a bucurat sinceritatea şi implicarea lor! Am continuat, invitând-o alături de mine pe Monica Izvănariu, o prietenă care a studiat jazz-ul şi a ajuns să cânte folk! Cântecul nostru “Aniversare” punctează chiar titlul evenimentului. “Ce să-ţi mai spun, ce să-ţi mai dau, de ziua ta?...”, după care intră Ducu Bertzi! Publicul fericit a fredonat alături de Ducu binecunoscutele lui piese. Am facut un duet la piesa lui Dylan “Nu-i nimic, asta e!”, după care, din nou Pragu’ de Sus pe scenă. O altă compoziţie nouă, „Zadarnic”, de data aceasta repetată cu Stefan Gartner la tobe, după care o surpriză: Ştefi îi lasă locul de toboşar lui Bebe şi ia trompeta, cântand alături de noi şi de cei din sală „M-am săturat”. Încheiem cu „El-Zorab” şi „Nu e timp”. Coborâm de pe scenă, ne îmbrăţişăm, iar aplauzele ne însoţesc. După cateva minute de linişte, începe galeria: „Pragu, Pragu, Pragu...” Revenim pe scenă cu „Nimeni, nimeni”. Galeria continuă: „Ducu, Ducu...” Ne regăsim aproape toţi pe scenă, cântând „M-am îndrăgostit numai de ea”. Ducu plusează cu „Fost-am fiu’ pădurii”, ne luăm la revedere, plecăm, dar publicul insistă! Un ultim mesaj evident: „Piesa-i gata, trag oblonul, / Ei, ce ploaie e afară / Dacă v-au plăcut bufonii, / Mai poftiţi şi-n altă seară!”

Faptul că aţi venit în număr aşa de mare, că aţi cântat şi aţi rămas cu noi până la final, că ne-aţi chemat la bis, toate acestea ne bucură şi ne onorează. Până la urmă, aici e marele câştig după 7 ani, că dincolo de detalii, rămâne esenţa: un spirit curat al muzicii şi poeziei cântat de Pragu’ de Sus, de colegi ca Ducu Bertzi, de veterani ca Arpi Kajtar, de muzicieni sensibili ca Monica Izvănariu sau Cristi Iakab, de tineri cu atitudine ca trupa Rockabil şi, cel mai important, de voi cei din public, care respiraţi suma trăirilor noastre. Aşa, ţinându-ne de mână, poate nu vom uita de lumină...

Călin Bârcean şi Pragu’ de Sus

Cântec de familie

Cântec de familie
(Muzică şi text: Călin Bârcean)

Mi-ai dat într-o vară, până târziu,
Motive să te ştiu
Mi-ai dat fără vorbe, rând după rând,
Lumină-n orice gând

Mi-ai dat mai apoi voie să-ţi spun,
Că vreau să-mi stai în drum
Mi-ai dat numai mie voie să-ţi cer
Viaţa-n orice fel

Numai tu ştii câte le-am putut visa
Ascuns în palma ta!

Mi-ai dat prea curat de la-nceput,
Întregul tău trecut
Mi-ai dat ca dovadă c-ai să rămâi,
Iubirea ta dintâi

Numai tu eşti în măsură să asculţi
Când anii sunt prea mulţi

Mi-ai dat ca minune fără hotar,
Atâtea vieţi în dar
Mi-ai dat ca răspuns, zi după zi,
Lumină prin copii

Numai tu eşti în putere să mă vrei
Când anii sunt prea grei!

Numai tu ştii, să mă duci prin viaţă-n zori
Dincolo de nori.

Noaptea

Noaptea
(muzică: Marian Draghia; text: Călin Bârcean/Marian Draghia)

Noaptea cade prea uşor
Întunericul de ieri,
Răsturnat peste decor
M-a oprit să-ţi dau ce-mi ceri.

Câte vise m-au ajuns
Până să le cumperi tu
Ţi-a scăpat un mic raspuns,
Ţi-a scăpat să-mi spui că „nu”!

Ca un trecător grăbit
Pe trotuarul dintre noi
M-am împiedicat grăbit
De ideea ta de „doi”.

Dar afară e la fel şi făr de ploi
Vântul parcă ne-a uitat
În bătaia lui oraşul, ca şi noi
De lumini s-a dezbrăcat.

M-am săturat

M-am săturat
(Muzică şi text: Călin Bârcean)

Iubito vreau să-mi dai un semn,
Să-mi cumperi un căţel de lemn
Nu te speria şi nu zâmbi
Nu mai sunt cel pe care-l ştii!

Îmi şifonezi haina cu dungi
Şi mă mai şi pătezi pe blugi!
Până şi cel mai sincer gând
Tu vrei să-l scuturi de pământ!

Să fie de vină tricoul ce-l porţi,
Sau poate-i iubirea trasă la sorţi?!
E timpul să spun: „m-am săturat”
Dar sufletul meu e prea şifonat.

Eşti sigură că n-ai greşit?
Sau în iubiri te-ai rătăcit!
Cum naiba umbli noaptea-aşa
Lăsând păreri la uşa mea!

Vezi bine că mă străduiesc
Într-un târziu deloc firesc
Şi-ţi cumpăr flori, ţi-aduc ardei,
Dar ţie-ţi trebe’ ghiocei!

Şi-acum ce-aş mai putea să spun?
Să sparg baloane de săpun
Sau să le-arunc la nesfârşit
Cum mă arunci tu pe nimic

Dar eu te iert şi te-nţeleg
În tot scenariul ăsta bleg
Un singur lucru nu uita:
Mai treci pe lângă uşa mea.