Pragu' celor 7 ani

Pragu’ de Sus a trecut de 7 ani. E o perioadă destul de lungă, în care ne-am păstrat identitatea pe scena locală din Timişoara. Poate s-ar fi cuvenit ca după atâţia ani, să avem acoperire naţională, numai că discutăm de o industrie în care, mai mult decât orice, contează banii şi publicitatea. Cu toate acestea, Pragu’ de Sus are semnal şi în alte zone ale ţării. Nu vreau să mă pierd în statistici şi date tehnice. Avem două albume de compoziţie şi lucrăm la al treilea. Avem un public frumos în Timişoara iar cântecele noastre sunt bine primite de cei care le aud pentru prima dată. La Festivalul Castanilor din Ploiesti am simţit acest lucru, oamenii cantand spontan alături de noi.
Acum urmează confirmarea bunei creşteri, urmează o etapă în care Pragu’ de Sus trebuie să se şlefuiască şi să-şi găsească esenţele.

Am avut un concert aniversar in Life ! Pub, la Timişoara, pe 29 octombrie 2010. Locul s-a inaugurat odată cu acest eveniment, de aceea nu am putut pregati totul aşa cum se cuvine. În ziua concertului încă se lucra la amenajare, iar sistemul de sunet a fost unul improvizat. Le cer iertare celor care m-au rugat să le rezerv locuri şi s-au trezit în picioare! Eu am transmis mai departe fiecare rezervare, numai că a fost dificil să se ţină o evidenţă. Asta şi pentru că a venit foarte multă lume (aproximativ 300 de persoane), clubul fiind plin până la refuz. Sunt dator să le cer scuze şi spectatorilor care au stat în jumătatea din spate a sălii. Mulţi mi-au spus că nu se auzea foarte bine, dar mai mult de atât nu am putut face în timpul scurt pe care l-am avut la dispoziţie. Am făcut aceste precizări pentru a se înţelege că ne pasă şi pentru a vă asigura că atât noi, Pragu’ de Sus, cât şi colegii din Life ! Pub, vom încerca să evităm pe viitor astfel de probleme.
S-a cântat din suflet, direct, fiecare încercând să construiască în jurul ideii generale a spectacolului. Am început cu 4 piese interpretate acustic. Apoi a intrat Arpi Kajtar, care pe 26 octombrie împlinise 60 de ani. Ne-a „îngropat” cu volumul mare al chitării pe scenă, subliniind astfel că talentul nu e influenţat de trecera anilor. Ne-am ţinut pe picioare şi am cântat cu el „Buchet de Reverii” şi „De ce”. A urmat virtuosul chitarist Cristi Iakab din Reşiţa. Suflet mare, cu o voce pe măsură, a cântat cu noi, apoi singur „I Belong To You”, după care l-a chemat pe Arpi la un ”jam” de blues clasic. Cei de la Rockabil (proiect din care fac parte 2 membrii Pragu’ de Sus: Andrei Comşa – bas şi Marian Draghia – chitară solo) au mai antrenat atmosfera, prin piesa „Rockin' All Over The World”. Ducu Bertzi a ieşit afară pentru a vorbi în direct la emisiunea “Omul cu chitara” (Radio România Actualităţi). Am amânat recitalul lui Ducu, intrând eu singur cu un cântec nou intitulat “Nu uita de lumină” pe care nu-l mai auziseră nici măcar colegii de trupă. De fapt, l-am început singur, pentru că mi s-au alăturat Cristi, Marian şi Bebe. Aşa au simţit, mi-au spus, iar pe mine m-a bucurat sinceritatea şi implicarea lor! Am continuat, invitând-o alături de mine pe Monica Izvănariu, o prietenă care a studiat jazz-ul şi a ajuns să cânte folk! Cântecul nostru “Aniversare” punctează chiar titlul evenimentului. “Ce să-ţi mai spun, ce să-ţi mai dau, de ziua ta?...”, după care intră Ducu Bertzi! Publicul fericit a fredonat alături de Ducu binecunoscutele lui piese. Am facut un duet la piesa lui Dylan “Nu-i nimic, asta e!”, după care, din nou Pragu’ de Sus pe scenă. O altă compoziţie nouă, „Zadarnic”, de data aceasta repetată cu Stefan Gartner la tobe, după care o surpriză: Ştefi îi lasă locul de toboşar lui Bebe şi ia trompeta, cântand alături de noi şi de cei din sală „M-am săturat”. Încheiem cu „El-Zorab” şi „Nu e timp”. Coborâm de pe scenă, ne îmbrăţişăm, iar aplauzele ne însoţesc. După cateva minute de linişte, începe galeria: „Pragu, Pragu, Pragu...” Revenim pe scenă cu „Nimeni, nimeni”. Galeria continuă: „Ducu, Ducu...” Ne regăsim aproape toţi pe scenă, cântând „M-am îndrăgostit numai de ea”. Ducu plusează cu „Fost-am fiu’ pădurii”, ne luăm la revedere, plecăm, dar publicul insistă! Un ultim mesaj evident: „Piesa-i gata, trag oblonul, / Ei, ce ploaie e afară / Dacă v-au plăcut bufonii, / Mai poftiţi şi-n altă seară!”

Faptul că aţi venit în număr aşa de mare, că aţi cântat şi aţi rămas cu noi până la final, că ne-aţi chemat la bis, toate acestea ne bucură şi ne onorează. Până la urmă, aici e marele câştig după 7 ani, că dincolo de detalii, rămâne esenţa: un spirit curat al muzicii şi poeziei cântat de Pragu’ de Sus, de colegi ca Ducu Bertzi, de veterani ca Arpi Kajtar, de muzicieni sensibili ca Monica Izvănariu sau Cristi Iakab, de tineri cu atitudine ca trupa Rockabil şi, cel mai important, de voi cei din public, care respiraţi suma trăirilor noastre. Aşa, ţinându-ne de mână, poate nu vom uita de lumină...

Călin Bârcean şi Pragu’ de Sus

Cântec de familie

Cântec de familie
(Muzică şi text: Călin Bârcean)

Mi-ai dat într-o vară, până târziu,
Motive să te ştiu
Mi-ai dat fără vorbe, rând după rând,
Lumină-n orice gând

Mi-ai dat mai apoi voie să-ţi spun,
Că vreau să-mi stai în drum
Mi-ai dat numai mie voie să-ţi cer
Viaţa-n orice fel

Numai tu ştii câte le-am putut visa
Ascuns în palma ta!

Mi-ai dat prea curat de la-nceput,
Întregul tău trecut
Mi-ai dat ca dovadă c-ai să rămâi,
Iubirea ta dintâi

Numai tu eşti în măsură să asculţi
Când anii sunt prea mulţi

Mi-ai dat ca minune fără hotar,
Atâtea vieţi în dar
Mi-ai dat ca răspuns, zi după zi,
Lumină prin copii

Numai tu eşti în putere să mă vrei
Când anii sunt prea grei!

Numai tu ştii, să mă duci prin viaţă-n zori
Dincolo de nori.

Noaptea

Noaptea
(muzică: Marian Draghia; text: Călin Bârcean/Marian Draghia)

Noaptea cade prea uşor
Întunericul de ieri,
Răsturnat peste decor
M-a oprit să-ţi dau ce-mi ceri.

Câte vise m-au ajuns
Până să le cumperi tu
Ţi-a scăpat un mic raspuns,
Ţi-a scăpat să-mi spui că „nu”!

Ca un trecător grăbit
Pe trotuarul dintre noi
M-am împiedicat grăbit
De ideea ta de „doi”.

Dar afară e la fel şi făr de ploi
Vântul parcă ne-a uitat
În bătaia lui oraşul, ca şi noi
De lumini s-a dezbrăcat.

M-am săturat

M-am săturat
(Muzică şi text: Călin Bârcean)

Iubito vreau să-mi dai un semn,
Să-mi cumperi un căţel de lemn
Nu te speria şi nu zâmbi
Nu mai sunt cel pe care-l ştii!

Îmi şifonezi haina cu dungi
Şi mă mai şi pătezi pe blugi!
Până şi cel mai sincer gând
Tu vrei să-l scuturi de pământ!

Să fie de vină tricoul ce-l porţi,
Sau poate-i iubirea trasă la sorţi?!
E timpul să spun: „m-am săturat”
Dar sufletul meu e prea şifonat.

Eşti sigură că n-ai greşit?
Sau în iubiri te-ai rătăcit!
Cum naiba umbli noaptea-aşa
Lăsând păreri la uşa mea!

Vezi bine că mă străduiesc
Într-un târziu deloc firesc
Şi-ţi cumpăr flori, ţi-aduc ardei,
Dar ţie-ţi trebe’ ghiocei!

Şi-acum ce-aş mai putea să spun?
Să sparg baloane de săpun
Sau să le-arunc la nesfârşit
Cum mă arunci tu pe nimic

Dar eu te iert şi te-nţeleg
În tot scenariul ăsta bleg
Un singur lucru nu uita:
Mai treci pe lângă uşa mea.

La drum

La drum
muzică şi text: Călin Bârcean

La drum, iubito, suntem duşi
Trăsura nu mai are uşi
Când i le pun – mă tot întreabă –
În fond, la ce atâta grabă?

Şi tu, care ştiai prea bine
Că vreu să plec la drum cu tine
De ce n-ai pus pe vizitiu
Să mă-nştiinţeze că-i târziu!

Că secolul prin care eu
Merg cu trăsura teleleu
Nu prea se dă jos din maşină
Deci clar, e secolul de vină!

Nici vorbă cum că eu aş fi
Răspunzător de nebunii
E secolul, sau poate veacul
El este carul, tu eşti acul...

Şi eu în fine, scos din grotă
Nu sunt decât o papiotă
Dusă-n trăsură de-un birjar
Prin veacul care este car.

Călător prin timp

Călător prin timp
(muzică: Marian Draghia; text: Călin Bârcean/Marian Draghia)

Sunt un călător prin timp
Umbră a primului meu anotimp
Din zile apuse caut să culeg
Trecutul întreg

Chema desculţă secunda în gând,
Ochii ascunşi de suflet flămând
Mă chema destul să mă pot apropia
Timpul curgea.

Sunt un călător...

Am vrut într-o clipă de drum să-i spun
Paşii spre mine eu să-i îndrum
Culori ce din soare desprinse se duc
Dau să le-apuc

Norii de ieri, ce nici mâine nu trec
În palmele ei uşor se petrec
Lacrima dintre noi s-a uscat
Timpul a stat.

Sunt un călător...

Lumina pătrunde-n faţă lovind
Şi urmăreşte fuga de timp - un călător
Trezitul de noapte şi ceaiul din zori
Aruncă în lumea dusă de nori - un călător

Drumul mă apasă în bătaia pietrelor
Un călător...

Peretele alb

Peretele alb
(muzică: Marian Draghia; text: Călin Bârcean/Marian Draghia)

Acelaşi perete lângă mine,
Televizorul a tăcut
Aceleaşi păreri de rău spre bine
Pentru tine le-aş fi vrut!

Prea uşor se schimbă ceasul
Prea puţine ne rămân
Nu ne mai ascultă glasul
Nu ne-ascultă până când

Din toate cele, doar tu mi-ai mai rămas
Pentru tăcere...

Şi nici n-a trecut o după-amiază
Nici nu s-a stins un asfinţit
N-ai mai rămas la fel de trează
Şi uite aşa n-am mai venit