La drum

La drum
muzică şi text: Călin Bârcean

La drum, iubito, suntem duşi
Trăsura nu mai are uşi
Când i le pun – mă tot întreabă –
În fond, la ce atâta grabă?

Şi tu, care ştiai prea bine
Că vreu să plec la drum cu tine
De ce n-ai pus pe vizitiu
Să mă-nştiinţeze că-i târziu!

Că secolul prin care eu
Merg cu trăsura teleleu
Nu prea se dă jos din maşină
Deci clar, e secolul de vină!

Nici vorbă cum că eu aş fi
Răspunzător de nebunii
E secolul, sau poate veacul
El este carul, tu eşti acul...

Şi eu în fine, scos din grotă
Nu sunt decât o papiotă
Dusă-n trăsură de-un birjar
Prin veacul care este car.

Călător prin timp

Călător prin timp
(muzică: Marian Draghia; text: Călin Bârcean/Marian Draghia)

Sunt un călător prin timp
Umbră a primului meu anotimp
Din zile apuse caut să culeg
Trecutul întreg

Chema desculţă secunda în gând,
Ochii ascunşi de suflet flămând
Mă chema destul să mă pot apropia
Timpul curgea.

Sunt un călător...

Am vrut într-o clipă de drum să-i spun
Paşii spre mine eu să-i îndrum
Culori ce din soare desprinse se duc
Dau să le-apuc

Norii de ieri, ce nici mâine nu trec
În palmele ei uşor se petrec
Lacrima dintre noi s-a uscat
Timpul a stat.

Sunt un călător...

Lumina pătrunde-n faţă lovind
Şi urmăreşte fuga de timp - un călător
Trezitul de noapte şi ceaiul din zori
Aruncă în lumea dusă de nori - un călător

Drumul mă apasă în bătaia pietrelor
Un călător...

Peretele alb

Peretele alb
(muzică: Marian Draghia; text: Călin Bârcean/Marian Draghia)

Acelaşi perete lângă mine,
Televizorul a tăcut
Aceleaşi păreri de rău spre bine
Pentru tine le-aş fi vrut!

Prea uşor se schimbă ceasul
Prea puţine ne rămân
Nu ne mai ascultă glasul
Nu ne-ascultă până când

Din toate cele, doar tu mi-ai mai rămas
Pentru tăcere...

Şi nici n-a trecut o după-amiază
Nici nu s-a stins un asfinţit
N-ai mai rămas la fel de trează
Şi uite aşa n-am mai venit

Din mare

Din mare
(muzică: Marian Draghia; text: Călin Bârcean/Marian Draghia)

Roşu ieşea din mare
Galben – pierdut în zare
Purpuriu, albastru, violet
Decupau văzduhul învârtindu-se încet
Aşteptând să vadă ce-ai de zis
Curcubeul evada din paradis.

Norul trezeşte marea
L-a speriat la rândul ei,
L-a speriat culoarea
A încercat să se ascundă dup-un val
De-o pasăre ce se grăbea spre mal
Când vântul l-a găsit într-un târziu
L-a dus departe, nu mai ştiu...

Dar norul te-nsoţeşte până-n larg
Tremurând, ca o pânză albă fără de catarg
Pescăruşii au zburat, poate te-au chemat
Din mare.

Nu e timp

Nu e timp
(muzică: Marian Draghia; text: Călin Bârcean/Marian Draghia)

Dimineaţa sari, ceasul te-a trezit
În oglindă-ţi laşi chipul adormit
În troleu te-arunci, de-o bară te ţii
Nici nu mai observi zorile de zi!

Nu e timp, nu e timp de nimic!

La servici găseşti ce-ai lăsat de ieri
O cafea aştepţi şi încerci să speri
Zarvă mare iar se analizează
Te întrebi cum poţi, dar ce mai contează!

Îndoit de stres, lucru-ai terminat
Fugi iar la troleu ca un apucat
Acasă ai ajuns, nevastă, copii,
Ziar, televizor, s-a dus încă o zi!

Ultimul poet

Ultimul poet
(muzica: Bârcean Călin; versuri: Serghei Esenin/trad. G. Lesnea

Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeţ umil de scânduri în cântare,
Fac liturghia mea de bun rămas,
Mestecenii, cădelniţând frunzare.

Cu flacără de aur, ca un semn,
Îmi ard făclia din trupeasca-mi ceară;
Şi răguşit, al lunii ceas de lemn
Mi-o bate pentru cea din urmă oară.

Curând veni-va oaspete de fier,
Pe-albastru câmp, poteca o va-nfrânge.
El, lanul de ovaz, muiat în cer,
Cu mâinile lui negre, îl va strânge.

Cântările-mi nu pot trăi cu voi,
Ne-nsufleţite palme, reci, străine!
Doar spicele şi caii din zăvoi
Or să tânjească veşnic după mine.

…

Nimeni, nimeni

NIMENI, NIMENI
(muzică şi text:Călin Bârcean)

Nimeni, nimeni nu-ţi poate da
Gânduri scumpe numai aşa
Nimeni, nimeni din câte ştiu
Nu te poartă aşa târziu!

Nimeni, nimeni, din ce-am aflat,
Aşa bine nu te-a purtat!

Ei şi daca tu ai şti
C-am rămas deunăzi
Prizonier legat cu sfoară
În această primă gară
Ei şi de-ai putea pricepe,
C-am urcat atâtea trepte
Să te pot vedea
Numai a mea!

Nimeni, nimeni din ce s-a spus
Nu te poartă aşa de sus!
Nimeni, nimeni, din ce-am văzut
Fără tine n-ar fi putut.