marți, 26 octombrie 2010

Ultimul poet

Ultimul poet
(muzica: Bârcean Călin; versuri: Serghei Esenin/trad. G. Lesnea

Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeţ umil de scânduri în cântare,
Fac liturghia mea de bun rămas,
Mestecenii, cădelniţând frunzare.

Cu flacără de aur, ca un semn,
Îmi ard făclia din trupeasca-mi ceară;
Şi răguşit, al lunii ceas de lemn
Mi-o bate pentru cea din urmă oară.

Curând veni-va oaspete de fier,
Pe-albastru câmp, poteca o va-nfrânge.
El, lanul de ovaz, muiat în cer,
Cu mâinile lui negre, îl va strânge.

Cântările-mi nu pot trăi cu voi,
Ne-nsufleţite palme, reci, străine!
Doar spicele şi caii din zăvoi
Or să tânjească veşnic după mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu