El-Zorab

El-Zorab
(muzica: Bârcean Călin, versuri: George Coşbuc)

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- „Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să-l vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu, şi-l las la trap
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Ai mei pierduţi sunt, paşă toţi!
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!”


- „O mie de ţechini primeşti?”
- „O paşă cât de darnic eşti?
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu
Aşa cum îmi plăteşti!”

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, miia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

„Copiii mei cum să-i îmbun?
Nevestei mele ce să-i spun
Când va-ntreba de El-Zorab?
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!”

Se-ncruntă paşa: - „Eşti nebun?
Voieşti pe ieniceri să-i pun
Să te dea câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-şi spun!”


„- Al tău? Acel care-l crescu,
Iubindu-l cine-i: eu, ori tu?
De drapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Se-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- „Te-or răzbuna copii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!”