Ce facem cu festivalurile de folk?

Nu am mai participat la Festivalul Castanilor Ploiesti de la ultima eitie in care prezenta Gabi Dobre (anul 2004 cred). Ca si organizare, lucrurile s-au schimbat mult in bine. De la conditiile de cazare si masa pana la cele de sunet, totul s-a imbunatatit. Apreciem si grija organizatorilor fata de concurenti si de bunul mers al festivalului. Cat despre public, aici a fost poate cel mai mare plus al acestui Festival. In cele 11 editii ati reusit sa formati un public avizat si e mare lucru in zilele noastre ca oamenii sa umple o sala pentru muzica si poezie! Pentru Pragu’ de Sus, marele castig a fost ca cei din sala au cantat cu noi si ca ne-au oprit pe strada pentru a ne cumpara albumele! Mai mult, cineva ne-a spus ca ne tine minte de cand am fost ultima data la Ploiesti, desi trecusera 6 ani! Dincolo de competitia pe care o presupune orice concurs si fara nicio legatura cu lista premiantilor, indraznim sa facem cateva sugestii.

O prima problema a festivalurilor de acest gen este discrepanta dintre perceptia juriului si cea a publicului. Daca noi am venit acolo sa cantam pentru public, majoritatea concurentilor au venit sa cante pentru juriu. Am vazut concurenti care au adunat un sac de diplome si au ramas in anonimat. Juriul ar trebui, in cel mai bun caz, sa deschida drumul concurentilor spre public, sa ajute la aceasta sudare. Orice artist care pleaca la drum cu o chitara in spate trebuie sa stie ca daca nu ajunge in inima omului simplu, atunci degeaba canta. Ar fi bine ca dupa festival, specialistii din juriu sa aiba o discutie deschisa cu concurentii (un fel de conferinta), in care sa se dezbata probleme reale ale scenei muzicale din care provine fiecare artist, sa se caute solutii, sa se stabileasca proiecte viitoare. Asadar, nu ar trebui sa existe 2 poli spre care artistul sa transmita, ci ar trebui sa fie in primul rand PUBLICUL, prin filtrul caruia mesajul sa ajunga la juriu. Juriul si concurentii ar trebui sa formeze o echipa cu scopul clar de a cuceri publicul. Deasemenea, conteaza mult ca in juriu sa existe artisti bine ancorati in piata muzicala ACTUALA.

O alta problema e ce fac acesti tineri dupa ce castiga un premiu? Raman cu bucuria momentului si atat. M-a surpins sa vad ca niciun concurent nu avea un album inregistrat, o carte muzicala de vizita cu care sa se prezinte, desi erau incarcati de premii si distinctii! Aici puteti interveni dumneavoastra, organizatorii, editand in fiecare an o compilatie a festivalului. Un CD pe care sa intre cele mai bune piese din concurs si pe care sa-l oferiti spectatorilor, in pretul biletului, la editia viitoare. Asa ar ramane ceva in urma, iar muzica tinerilor ar circula catre public. Inregistrarile pot fi facute live, fara mari costuri suplimentare. Deasemenea, acea compilatie ar putea fi distribuita catre juriu, radiouri si presa pentru promovare. Poate aici s-ar putea indrepta si taxa de participare. Chiar si renuntarea la unele premii in favoarea acestui disc ar fi un mare castig! Daca mai gasiti si o casa de discuri care sa va promoveze la nivel national deja ar fi un pas urias in fata.

Cum la Festivalul Castanilor exista un public format, idea de concurs intarit de regulamente si juriu ar trebui sa lase loc ideii de concert, de show. Concurentii ar trebui sa fie incurajati sa faca exact ceea ce fac artistii celebri invitati in recital (bine, nu chiar sa cante cu negativ!). Altfel, vor exista mereu doua paliere care nu se vor intersecta: numele consacrate si concurentii.

Ar ajuta mult si daca fiecare ar canta 3-4 piese, nu doar 2 cum e acum. Artistul s-ar prezenta mai bine, ar avea timp sa ajunga la public, iar cei din sala l-ar percepe mult mai usor. Mai putini pe scena, dar buni!

Tot legat de public, consideram ca organizarea serii de gala in aer liber nu e o idee potrivita. O piata publica nu-ti poate oferi confortul si intimitatea pe care ti le ofera o sala de spectacol. Intelegem idea de popularizare a fenomenului, poate si impinsa de un avant politic, dar e mult mai bine atat pentru artisti cat si pentru public sa se intalneasca intr-un loc adecvat muzicii si poeziei.

Pentru noi, cei de la PRAGU’ DE SUS, a fost o experienta utila. Am cnoscut generatia actuala de folkisti si am stabilit noi contacte in domeniul muzical. Fata de folkul “haiducesc” intalnit cu 6 ani in urma, acum ne-am bucurat sa gasim un aer proaspat adus de cei tineri. Ar fi util ca fiecare participant sa faca o cronica a festivalului, iar cei din juriu sa impartaseasca idei si sugestii atat catre concurenti, cat si in mediile in care activeaza.

Vom posta aceste pareri si pe blogul nostru, pentru a stimula discutii si pentru a gasi solutii constructive legate de fenomenul folk, fenomen in care, chiar daca folosim chitari electrice, ne regasim si noi.
Cu muzica si poezie,
PRAGU’ DE SUS !